Disciplina

Acces rapid

Medicina legala pe Facebook

Pe pagina noastra de Facebook vom posta ultimele modificari aparute pe site-ul catedrei. Daca ai cont pe aceasta retea de socializare de invitam sa ne dai Like pentru a primii ultimele noutati direct pe email.

Istoric

    Istoricul disciplinei Medicina Legala

    1. Primele elemente de medicina legala se regasesc in Legiuirile lui Matei Basarab si Vasile Lupu si anume: "Cartea Romaneasca de Invatatura de la Pravilele Imparatesti" tiparita la Iasi in 1646 si "Indreptarea Legii" tiparita la Tirgoviste in 1652. In acestea se fac referiri la expertiza in cazuri de otravire, ranire, nebunie, deflorare, sodomie. Sint indicati medicii care puteau sa faca expertize, precum si modul cum acestea trebuiau executate. Sint enumerate o serie de infractiuni cum ar fi pruncuciderea, atentatele impotriva moravurilor, incestul, sodomia, violul, sugrumarea, ranirile si otravirile care fac parte din preocuparile medicinei legale.
      In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior denumita Scoala Nationala de Medicina si Farmacie. Aici se preda si medicina legala. In 1862 se infiinteaza pe linga Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei un laborator de chimie destinat sa serveasca lucrarilor practice ale invatamintului medical si sa fie in acelasi timp la dispozitia instantelor juridiciare pentru cercetari chimico-legale.
      In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost stabilit rolul medicului intr-o serie de cauze judiciare.
      In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie.
      In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist al Capitalei.
      In 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru Sutzu. Medicina legala in Cluj se leaga de numele lui Nicolae Minovici.

      In Bucuresti
      Profesorul Mina Minovici (1858-1933) este cel care va reforma medicina legala romaneasca.
      In Bucuresti istoricul medicinii legale se leaga nemijlocit de Institutul de Medicina Legala Mina Minovici si de Mina Minovici. La 20 decembrie 1892 avea sa inaugureze primul institut - "Morga orasului".
      Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris "Morga orasului" va fi schimbat cu cel de "Institutul medico-legal", o decizie istorica intrucat la acea data devine ca atare primul institut de medicina legala din lume. Mina Minovici a identificat faptul ca sistemul medico-legal trebuie sa functioneze complet separate de cel de sanatate publica sau de psihitrie si trebuie organizat la scara nationala in subordonare teritoriala si stiintifica, de tip piramidal. Iar medicii trebuiau sa fie medici legisti, specialisti in acest domeniu care sa nu aiba alte probleme de rezolvat in cadrul altor specialitati.Aceasta structurare l-a condus la ideea redenumirii morgii pe care tocmai o infiintase drept institut, un adevarat centru national al nou createi retele de medicina legala.
      La acel moment (1898), institutul detinea cea mai performanta tehnologie de laborator din Europa, cu precadere in domeniul toxicologic. Modul sau de organizare a specialitatii si a retelei de medicina legala a fost importat in toate tarile europene.
      Si astazi formatul certificatului medico-legal sau al raportului de expertiza este foarte asemanator celui imaginat si practicat de catre Mina Minovici. In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta de profesorul Alexandru Sutzu se creeaza astfel o noua catedra independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici.
     

     

    Intre 1932-1938 Institutul a fost condus de profesorul Nicolae Minovici, fratele lui Mina Minovci si creatorul primului serviciu de salvare din Bucuresti.
    Intre 1938-1956 Institutul a fost condus de Theodor Vasiliu, cu un scurt interimat asigurat de profesorul Mihail Kernbach de la Cluj in 1940.
    Incepind cu 1957, Institutul a fost condus de profesorul de anatomie patologica Emil Craciun pentru ca intre 1958-1973 destinele medicinii legale sa fie incredintate profesorului academician Ion Moraru care va conduce apoi Institutul "Victor Babes".
    Intre anii 1973-1989 conducerea Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" a fost asigurata de prof. Dr. Moise Terbancea, care a fost, totodata si seful catedrei de medicina legala din cadrul IMF "Carol Davila" Bucuresti. Om de o deosebita valoare profesionala si morala si cu calitati manageriale de exceptie, profesorul Terbancea a reusit nu numai pastrarea integritatii retelei de medicina legala din Romania, al carei sef a fost, dar a reusit consolidarea pozitiei de independenta a sistemului medico-legal in cadrul unui regim politic totalitar de tip comunist. In 1986, cladirea istorica a Institutului, de pe strada Cauzasi, avea sa fie demolata, dupa eforturi zadarnice de salvare a imobilului, de mare valoare arhitectonica, istorica si sentimentala. La acea vreme intregul sistem de medicina legala din Romania a fost in pericol de a fi desfiintat, datorita ignorantei de la acea vreme a sotilor Ceausescu, care nu intelegeau "de ce este nevoie de doctori de morti". Prin eforturile in primul rand ale prof. Terbancea, medicina legala romaneasca nu numai ca a supravietuit, dar s-a inceput constructia actualului sediu al Institutului, lucrari care s-au finalizat in anul 1989, darea in folosinta a cladirii avand loc, din pacate, la cateva luni dupa incetarea din viata a profesorului Terbancea.
    		   
     

     

    Timp de peste trei ani (1986-1989), activitatea medico-legala a fost temporar gazduita de Spitalul Pantelimon (actualul asezamint "Christiana"). In aceasta perioada s-a construit noul institut cu sediul in Sos. Vitan-Birzesti nr. 9. Aceasta impresionata realizare arhitecturala are patru nivele, care adapostesc diferitele departamente si laboratoare ale Institutului: Medicina legala clinica (cu laboratoare de investigatii electro-fiziologice si radiologie), Prosectura medico-legala, Psihiatrie, psihologie si criminologie medico-legala, Identificare si serologie medico-legala, Toxicologie medico-legala, Tanatologie (Histopatologie, Tanatochimie, Histochimie, Microbiologie) Genetica medico-legala. Institutul are de asemenea o biblioteca, o capela ortodoxa si un muzeu. Spatii largi sint destinate unor reuniuni academice (doua amfiteatre de 150 si 350 locuri), dotate cu echipamente audio-video moderne.
    Profesorul Moise Terbancea a fost autor a numeroase lucrari stiintifice de valoare prezentate la diverse manifestari stiintifice din tara si din strainatate, sau publicate in literatura stiintifica de specialitate in tara si strainatate.
    Dupa moartea profesorului Terbancea in 1989 si pana in anul 2001, conducerea Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" a fost incredintata profesorului Dr. Vladimir Belis, a carui contributie la consolidarea sistemului medico-legal romanesc este prezentata mai jos.
    Din anul 2001 si pana in prezent la conducerea Institutului se afla profesorul Dr. Dan Dermengiu.
     

     

    PERSONALITATI IN MEDICINA LEGALA ROMANEASCA

     

     

    Mina Minovici
    (1858 - 1933)

    		  

    Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind deosebit de apreciat de Carol Davila. In 1885, el va pleca pentru specializare in medicina legala la Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, una din personalitatile marcante ale medicinii legale europene de la sfirsitul secolului trecut, orientindu-se inca de la inceput catre probleme de medicina legala si toxicologie. Dintre lucrarile stiintifice realizate in aceasta perioada trebuie citate in primul rind cele referitoare la moartea subita si pseudomoartea subita (1929), medicina legala aplicata la arta dentara in 1930, medicina legala si accidentele de circulatie, studii efectuate in 1927 si 1932, consecintele tardive ale traumatismelor cranio-cerebrale, aspectele psihanalitice si expertiza medico-legala (M. Minovici si I. Westfried).
    In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta de profesorul Alexandru Sutzu se creeaza o noua catedra independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici.
    Intre anii 1928-1930 prof. Mina Minovici avea sa publice monumentalul Tratat complet de medicina legala in 2 volume "rodul meditatiilor observatiilor si experimentarii personale in decursul unei vieti de om".
    Intre 1919-1930 Mina Minovici a fost ales de patru ori decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti, demnitate pe care a onorat-o printr-o rodnica activitate.
    Mina Minovici a fost de asemenea primul director al Institutului Stomatologic de Perfectionare infiintat in 1929 la Spitalul Coltea din Bucuresti, institutie ce a jucat un rol deosebit in evolutia stomatologiei romanesti.
    La intoarcerea in tara avea sa inaugureze primul institut - "Morga orasului" la 20 decembrie 1892. Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris "Morga orasului" va fi schimbat cu cel de "Institutul medico-legal". Mina Minovici a condus institutul pina in 1932. In 1913 au inceput o serie de lucrari de extindere care a fost intrerupte de primul razboi mondial, dar reluate si finalizate in 1924, institutul cuprinzind sali de expunere si conservare frigorifica a cadavrelor aduse la expertiza, sali de autopsie.
    Medicina legala - Dux auxiliumque justitiae - conducatorare si in acelasi timp auxiliar al justitiei, a fost spiritul si crezul stiintific a unei cariere de exceptie.
     

     

    Nicolae Minovici
    (1868 - 1941)

    		  


    La Cluj, creatorul scolii romanesti de medicina legala a fost prof. Nicolae Minovici, fratele si cel mai apropiat colaborator al lui Mina Minovici.
    La numirea sa ca profesor la noua facultate romaneasca Nicolae Minovici era deja o autoritate recunoscuta in specialitate printre altele si prin sistemul de fotografiere postmortem premiat cu medalia de aur la expozitia internationala de igiena sociala Roma 1912.
    Teza sa de doctorat "Tatuajele in Romania" este o premiera in literatura romaneasca de specialitate care arata importanta tatuajualui in practica medico-legala si a stabilirii identitatii.
    In perioada sa clujeana, intre 1919-1932, Nicolae Minovici publica o serie de studii referitoare la procesul de autoliza, alcoolism, anomaliile congenitale ale inimii, osteologia medico-legala, precum si o remarcabila monografie de specialitate privind tehnica autopsiei medico-legale, aparuta in 1924.
    Celebre in lume sint experientele intreprinse de Nicolae Minovici in 1904 privitoare la mecanismul mortii prin spinzurare. El s-a supus unor experiente extrem de riscante spinzurindu-se timp de 6 pina la 10 secunde, cea mai lunga a durat circa 25 secunde. El descrie simptomele ce preced moartea in astfel de imprejurari. Experientele si concluziile la care a ajuns asupra mecanismului mortii prin spinzurare au fost acceptata de toata lumea medicala si reproduse in tratate de medicina legala straine, precum Lacassagne si Bokarius care reproduc integral in tratatele lor atit textul cit si figurile savantului roman.
    In 1936, Nicolae Minovici va crea o prima structura de Societate de Medicina Legala din Romania pe care intituleaza Asociatia Medicior Legisti, percum si a unei reviste, Revista de Medicina Legala, o prima publicatie periodica de specialitate ce va apare trimestrial pina in 1940, publicare intrerupta de anii razboiului.
    In 1937, Nicolae Minovici a organizat in calitate de secretar general, cel de al XII-lea Congres international de antropologie care s-a tinut la Bucuresti alaturi de profesorul Francis Iosif Rainer. De asemenea Nicolae Minovici a desfasurat o bogata activitate in plan medico-social, fiind intemeietorul primei structuri de salvare din Bucuresti - Societatea Salvarea - 1906, a Spitalului de Urgenta in 1934 si a Scolii Samaritene din acelasi an. Este de asemenea creatorul Muzeului de arta populara care ii poarta numele.
     

     

    Mihail Kernbach
    (1895 - 1976)

    		  


    Nascut in comuna Vidra, in 1895, jud. Vrancea, Mihai Kernbach a urmat Facultatea la Iasi si Cluj. Pentru deosebitele calitati de cercetator, Mihai Kernbach a fost remarcat de fratii Mina si Nicolae Minovici si retinut in invatamintul superior, astfel incit intre anii 1919-1921 a lucrat ca preparator la Catedra de Anatomie Patologica; in 1921 a devenit doctor in medicina; in 1923 a fost numit sef de lucrari la Catedra de Medicina Legala; in 1927 avind titlul de conferentiar a predat cursuri la Academia de Drept din Oradea, intre anii 1932-1951 a fost numit profesor la Catedra de Medicina Legala a Facultatii de Medicina din Cluj. A indeplinit functia de decan intre anii 1945-1948. In 1948 a devenit rector, functie din care a demisionat in 1950.
    Dupa excluderea sa din partidul comunist in 1951, la recomandarea prof. Parhon si a prof. Rainer, a fost transferat la Facultatea de Medicina din Iasi unde a functionat pina in 1964. Practician desavirsit, s-a implicat in rezolvarea celor mai dificile cazuri de crime si morti suspecte. Ca expert, s-a remarcat prin curajul opiniei, rigoarea stiintifica si experienta practica; a apelat la metode variate, adecvate fiecarui caz, respingind rutina si transformind expertiza intr-o adevarata demonstratie stiintifica.
    A fost numit medic legist al judetului Cluj in 1930, director al Institutului Medico-Legal Cluj intre anii 1946-1952 si al Institutului Medico-Legal Iasi intre anii 1952-1964. A fost cooptat in echipe internationale de expertiza medico-legala, cum a fost comisia de clarificare a situatiei de la Katin. Preocupat de prestigiul specialitatii fata de justitie, a largit sfera probelor obiective medico-legale prin aplicarea, din anul 1928, dupa experienta franceza, a noilor metode imuno-ereditare in filiatie.
    Personalitate complexa, pedagog si practician, profesorul Kernbach a fost, intreaga viata, dominat de pasiunea pentru cercetare. In jurnalul sau personal marturiseste ca inceputurile muncii de cercetare s-au datorat climatului de emulatie si efervescenta a Facultatii de Medicina din Cluj. Au urmat, dupa cum exemplifica, "7 ani de cercetari asupra sistemului nervos placentar, 5 ani pentru histopatologia hipoxiei, peste 30 de ani in problemele judiciare ale avortului si caderii".
    Particularitatile patologice medico-legale, variabilitatea relatiilor cauzale in medicina legala au fost sintetizate in "Tratatul de medicina legala" editat in 1957.
     

     

    Ion Moraru
    (1927 - 1989)

    		  


    Absolvent al Facultatii de Medicina din Cluj in anul 1953 cu diploma de merit (magna cum laude), a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la preparator la profesor sef de catedra.
    Datorita remarcabilelor sale calitati de medic, dascal si om de stiinta a detinut functii importante in domeniul ocrotirii sanatatii si cercetarii stiintifice medicale: vicepresedinte al Consiliului Executiv al OMS, membru titular si vicepreseinte al Academiei de Stiinte Medicale, persedinte al Sectiei Romane a Uniunii Medicale Balcanice, presedinte al Societatii de Morfologie Normala si Patologica, presedinte al Comisiei Nationale de Microscopie Electronica, presedinte al Comisiei Nationale de Imunologie, membru al Academiei Internationale de Medicina Legala, expert in genetica umana al OMS, membru in Consiliul de conducere al Uniunii Internationale a Societatilor de Imunologie, membru de onoare al Societatii Franceze de Imunologie, membru in Consiliul de conducere al Asociatiei Internationale "Medicii Lumii impotriva Razboiului Nuclear" (I.P.P.N.W), detinatoare a Premiului Nobel pentru pace in anul 1985 si multe altele.
    Intre 1958-1973 destinul medicinii legale avea sa fie legat de profesorul Ion Moraru. Domeniul in care profesorul Moraru s-a afirmat cu cea mai mare stralucire a fost cel al cercetarii bio-medicale. El a fost cel ce a avut o contributie determinanta la dezvoltarea pe baze moderna a anatomiei patologice, la reintroducerea geneticii in cercetarea si practica medicale, in anii de trista amintire cind genetica se afla inabusita in dogmele miciurinismului, precum si la renasterea imunologiei in tara noastra. Activitatea sa stiintifica, deosebit de valoroasa si bogata s-a concretizat in peste 350 de lucrari publicate in tara si strainatate, aducind contributii originale in domeniul anatomiei patologice, medicinei legale, geneticii si imunologiei.
    In domeniul geneticii moderne sint de mentionat cercetarile referitoare la determinismul genetic al allotipurilor imunoglobulinelor umane precum si publicarea pentru prima oara in tara noastra in epoca postbelica a unei monografii de genetica moderna "Introducere in Genetica Moleculara".
    In domeniul imunologiei fundamentale si imunopatologiei s-a remarcat prin contributii deosebit de valoroase si originale care au constituit contributii romanesti la dezvoltarea aceste stiinte moderne.
     

     

    Vladimir Belis
    (*1930)

    		  


    S-a nascut in Bucuresti la 1 mai 1930. A urmat cursurile Facultatii de Medicina Bucuresti in perioada 1948-1954. Din 1959, imbratiseaza cariera universitara, parcugind toate etapele didactice, de la preparator pina la Profesor universitar in 1990. Din acelasi an devine si seful Sef Catedrei de Medicina Legala al Facultatii de Medicina din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila". Lista de lucrari publicate este impresionanta, cuprinzind patru monografii, cinci cursuri si manuale, 185 lucrari stiintifice publicate sau comunicate publicate. Din acestea, reprezentind puncte de referinta pentru practica si cercetarea in Medicina Legala Romaneasca trebuie mentionate: Traumatologia mecanica in practica medico-legala si judiciara, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985, Aspecte toxicologice, clinice si medico-legale in etilism, Ed. Medicala, Bucuresti 1988, Indreptar de practica medico-legala Ed. Medicala, 1990, Investigatia microscopica in medicina legala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1993, lucrare care a obtinut premiul Academiei Romane in 1995, Ghid de urgente medico-judiciare, Ed Scripta 1998.
    O mentiune cu totul speciala o merita monumentala lucrare Tratat de Medicina Legala, (2 volume, 2000 pagini) Ed. Medicala, 1995. Lucrarea, editata sub redactia Profesorului V. Belis, cu valente enciclopedice si pluridisciplinare, constituie o sinteza a celor mai recente cunostiinte atit in medicina legala cit si in specialitatile medicale conexe.
    Recunoasterea pe plan intern si international a meritele stiintifice deosebite s-a materializat prin obtinerea unor prestigioase titluri academice: Membru titular al Academiei de Stiinte Medicale din Romania (1973), Membru titular al Academiei Internationale de Medicina Legala (1973) Membru al Academiei de Stiinte din New York (1998), Membru al Academiei de Medicina Legala din S.U.A.(2000).
    De numele profesorului Belis se leaga reinfiintarea in 1992 a Societatii Romane de Medicina Legala, dupa primul pas facut in 1936 de Nicolae Minovici, al carei presedinte este de la acea data si pina in prezent. Profesorului Belis i se datoreaza de asemenea reaparitia in 1993 a "Revistei Romane de Medicina Legala" si succesul ulterior al acestei publicatii de circulatie internationala, apreciata si inclusa in cadrul marilor nomenclatoare internationale de specialitate, in paginile careia au fost publicate cu regularitate articolele unor autori din toate continentele. De la aparitie si pina in prezent a asigurat functia de Redactor Sef.
    In calitate de presedinte al Comisiei de Bioetica a Academiei de Stiinte Medicale Romane, a militat cu energie si perseverenta pentru a introduce in constiinta lumii medicale romanesti a problematicii eticii medicale, constituita in recent intr-o adevarata specialitate medico-filozofica, bioetica, devenind in 1998, membru (in calitate de reprezentant al Romaniei) al Comitetului de Bioetica (CDBI) al Consiliului Europei. Tot in aceeasi directie, trebuie apreciate eforturile depuse in calitate de presedinte, in cadrul Comisiei de transplant al Ministerului Sanatatii pentru crearea cadrului etic, legislativ si organizatoric al prelevarii si transplantului de tesuturi si organe. Merita mentionata de asemenea rolul activ jucat de Prof. Vladimir Belis in calitate de presedinte al Comisiei de Bioetica si al Comisiei pentru Medicina Legala a Ministerului Sanatatii, cit si ca presedinte al Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor Bucuresti.
    A militat activ pentru sensibilizarea societatii civile si a organismelor de stat, asupra necesitatii coordonarii eforturilor in lupta impotriva traficului si consumului ilegal de droguri, devenind in 1994 Membru al Asociatie Romane de Lupa Impotriva Drogurilor (ARLID). Poate cea mai importanta realizare a Profesorului Belis, in orice caz cea care a necesitat cel mai mare consum de energie si o perseverenta iesita din comun a fost conceptia Legii privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, a Regulamentului de aplicare al acesteia precum si a Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale.